Te vindem iar cu sărutări viclene,
Prin nepăsare oarbă și prin lene.
Te biciuim cu vorbe de ocară,
Te pălmuim cu ură ca de fiară.
Te adăpăm cu suc de-amărăciune,
Din pofte rele și din stricăciune.
Te țintuim pe cruci de nedreptate,
Prin cuiele uciderii de frate.
Iar împletim blestemele de tată,
Să-ncingem, Doamne, fruntea-nsângerată.
Tu iarăși zici, în blândă rugăminte:
"Nu știu ce fac. Îngăduie-i, Părinte".