Pastorala la Invierea Domnului 2004
+ T E O C T I S T
DIN MILOSTIVIREA LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOP AL BUCURESTILOR,
MITROPOLIT AL MUNTENIEI SI DOBROGEI,
LOCTIITOR AL CEZAREEI CAPADOCIEI
SI
PATRIARH AL BISERICII ORTODOXE ROMANE
IUBITULUI NOSTRU CLER, CINULUI MONAHAL
SI DREPTCREDINCIOSILOR CRESTINI, HAR SI PACE
DE LA DUMNEZEU-TATAL, IAR DE LA NOI,
PARINTEASCA BINECUVANTARE
"Cat este de sfanta, cu adevarat, si intru totul praznuita aceasta noapte de mantuire"
(Din cantarile canonului Invierii)
Cucernici Parinti slujitori,
Iubiti fii si fiice duhovnicesti,
Si anul acesta ne-a invrednicit Bunul Dumnezeu sa savarsim sfintita
calatorie a Marelui Post, bine stiind si marturisind impreuna cu
imnograful bisericesc ca: "Mai luminat decat soarele stralucind
postul, darul cel cu multa lumina vesteste tuturor: razele Crucii si
stralucirile cinstitei Patimi si Ziua Invierii cea mantuitoare" 1. Asa
sunt intocmite toate randuielile Sfintei noastre Biserici, ca
intotdeauna sa putem privi si ajunge, prin durerile dar si lumina
Crucii, la bucuria Invierii. Iar bucuria Invierii Domnului este si
bucuria pentru izbavirea noastra din moarte si din "frica mortii"
(Evrei 2, 15), din pacat si de cel ce avea "stapania mortii" (2, 14),
adica de diavolul. Acesta a fost nimicit, ne spune Sfantul Ioan Gura
de Aur, caci "Sculatu-S-a Hristos si au cazut diavolii. Inviat-a
Hristos si nici un om nu este in groapa; caci Hristos, sculandu-Se din
morti, incepatura celor adormiti S-a facut" 2. Posibilitatea
dobandirii acestei cununi de la Dumnezeu, cu care isi incheie Sfantul
Ioan Gura de Aur cuvantul sau, se cuvine sa ne reverse in suflet o
nespusa mangaiere. Daca luam aminte la viata stramosilor nostri, desi
zbuciumata, observam ca ei au vietuit ca fii ai Invierii. Aceasta le-a
dat lor sensul vietii si faptelor lor, aceasta i-a tinut in invatatura
Bisericii in greaua perioada a dictaturii totalitariste.
Iubiti credinciosi,
Daca privim viata lumii, din trecutul indepartat al istoriei pana in
zilele noastre, ne dam seama ca izvorul tuturor relelor, suferintelor,
razboaielor si al oricaror conflicte se afla in trufia omului
indepartat de Dumnezeu si de voia Sa cea sfanta si mantuitoare,
sfidand astfel nu numai Cuvantul lui Dumnezeu de iubire, dreptate si
adevar, ci si drepturile sfinte ale semenilor sai. Spre dobandirea
acestor valori ale implinirii voii lui Dumnezeu ne cheama Sfanta
noastra Biserica prin glasul sfintitului ei slujitor: "Veniti de
primiti lumina!" Primind cu evlavie aceasta lumina din Lumina Invierii
Domnului, in chip firesc ne asumam si responsabilitatea de a o pastra
cu credinciosie, ca pe un dar mantuitor, ca pe o calauza a mintii, a
vointei si, in special, a vietii si faptelor noastre. Aceasta lumina a
Invierii si, deci, a Bisericii noastre, trebuie sa fie lumina
calauzitoare nu numai a noastra, ci si a omenirii si istoriei spre
tinta desavarsirii lor, randuita inca de la inceput de Dumnezeu.
Lumina Invierii ne pazeste pasii de rataciri sufletesti si trupesti,
fiind in acelasi timp singurul leac pentru tamaduirea celui "ranit la
suflet cu sabia pacatului si vatamat cu multe rautati" 3. Cu tainic
inteles, cel mai lung Psalm, 118, scris de Sfantul Prooroc si Rege
David, preamarind legea, indreptarile si poruncile lui Dumnezeu, cele
de viata datatoare, spune: "Oricarei desavarsiri eu i-am vazut
hotarul, porunca Ta hotarnicie n-are" (Ps. 118, 96). Cu adevarat,
iubitii mei, voia Tatalui ceresc este desavarsita si fara hotar,
deoarece Insusi Domnul nostru Iisus Hristos, in vremea slujirii
mantuirii noastre a spus ucenicilor ce-L invitau la masa: "Mancarea
Mea este sa fac voia Celui ce M-a trimis si sa-I implinesc lucrarea"
(Ioan 4, 34). Vorbind despre fericita foame dupa implinirea voii lui
Dumnezeu, Domnul ne vorbeste, de fapt, despre bucuria vesnica, binele
cel mai de dorit, dobandit prin ascultarea totala de Tatal Sau. Despre
aceasta bucurie Sfantul Apostol Pavel talmaceste astfel: "pentru
bucuria pusa inainte-I, a suferit crucea, n-a tinut seama de ocara ei
si a sezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu" (Evrei 12, 2).
Iubiti Parinti, slujitori ai sfintelor altare, si dreptmaritori
crestini,
Intr-adevar, "Dumnezeu, Mantuitorul nostru, spune Sfantul Apostol
Pavel, voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta
adevarului sa vina" (I Tim. 2, 3-4). Dar, in dobandirea mantuirii este
nevoie si de contributia voii omenesti, caci Cel Care ne-a daruit
libertatea vointei, creandu-ne dupa chipul Sau, o si respecta,
asteptand sa vada in ce parte o vom face noi sa se incline: spre
lumina, sau spre intuneric; spre binecuvantare, sau spre blestem; spre
bucurie, sau spre chin; spre comuniune, sau spre singuratatea
egoismului; spre priveghere, sau spre somnul spiritual. Altfel spus:
spre viata, sau spre moarte.
Libertatea alegerii ne va aseza si pe noi - cum deja i-a impartit si
pe cei de dinaintea noastra, incepand chiar cu ziua Sfintei Invieri a
Domnului - intr-una din cele doua cete: cea a fiilor Invierii (Luca
20, 36), sau ai "zilei", sau ai "luminii", si cea a fiilor noptii, sau
"ai intunericului" (I Tes. 5, 5), sau ai "neascultarii" si, prin
urmare, ai "maniei" (Efes. 2, 2, 3). Stim cu totii bine ca in lumea de
astazi nici cuvintele frumoase, mestesugite, si nici vorbitorii
iscusiti nu lipsesc. Ba chiar ne-am obisnuit sa vedem cum conceptii,
atitudini si practici indoielnice, cu vadite efecte distructive asupra
persoanei umane, sunt promovate, ceea ce trebuie sa ne alarmeze. Unii
dintre fratii nostri se lasa subjugati de inselatoarele infatisari si
indreptatiri ale raului, nemaiputand sa vada in ele ceea ce, de fapt,
acestea reprezinta: forme de tagaduire a Adevarului si Legii
dumnezeiesti, o respingere a harului mantuitor revarsat asupra lumii
prin Crucea si Invierea Domnului. Fiind incalcata in acest chip
invatatura evanghelica, este nesocotit Insusi Izvorul ei, singurul
care poate da omului "lumina vietii" (Ioan 8, 12).
Cei intru toate credinciosi Domnului Hristos si Bisericii Lui se
feresc de "duhul care lucreaza acum in fiii neascultarii" (Efes. 2,
2), caci lor li se impartaseste "intelepciunea lui Dumnezeu cea intru
taina, cea ascunsa" (I Cor. 2, 7). Sa luam aminte, iubiti parinti
slujitori, ca aceasta intelepciune duhovniceasca de Sus trebuie sa ne
ajute pe noi, cei carora ne-a fost daruita prin hirotonie misiunea de
a intelege si vesti prin graiul faptelor, mai bine decat ceilalti
semeni si frati ai nostri, starea in care se afla omenirea indepartata
de lumina Invierii lui Hristos. Astfel, cunoscand cauzele
spiritual-morale ale schimbarilor, fenomenelor si pericolelor din
lumea de azi, omenirea asteapta de la noi, cei chemati de Duhul Sfant
la aceasta slujire, o mai responsabila participare la alinarea
suferintelor semenilor nostri. Impreuna cu credinciosii incredintati
spre slujire, cu care alcatuim, dupa cum spune Sfantul Apostol Petru,
"poporul lui Dumnezeu" (I Petru 2, 10), trebuie sa ne aflam intr-o
neincetata stare de veghe spirituala pentru a lua aminte la
modalitatile neasteptate prin care pacatul se furiseaza in prezent in
viata si sufletele oamenilor, indeosebi ale tinerilor, atragandu-i
spre desertaciunile pierzatoare. Ca "fii ai Invierii", dar si ca
impreuna lucratori la zidirea Bisericii parintilor nostri si a celei
din inima noastra, impreuna cu credinciosii, sa fim prin faptele
noastre marturisitori ai Invierii lui Hristos, ai puterii si dorintei
Sale de a salva omul si lumea de azi din lanturile necredintei,
indiferentei si dispretului fata de semen, care este chipul lui
Dumnezeu.
Cunoastem ca uneori pare greu de indeplinit porunca divina prin care
ni se cere sa neglijam propriile necazuri si lipsuri pentru a lua
aminte la cele ale semenilor mai indurerati decat noi. Si totusi, iata
cum ne invata Sfantul Ioan Gura de Aur adevarul acestei porunci:
"Nenumarate bunatati dobandim, deci, cand ne supunem Stapanului, cand
ascultam de poruncile Lui si cand, la fel ca patriarhul Avraam, nu
iscodim poruncile pe care ni le da, ci, ca niste slujitori
recunoscatori, implinim cele poruncite si lasam pe seama Stapanului
ratiunea acestor porunci. Daca ne vom invata sa gandim asa, vom putea
fi la fel de ascultatori ca dreptul Avraam si vom putea dobandi
aceleasi cununi" 4.
Asadar, spre a ne invrednici de aceste cununi si pentru a ne implini
misiunea noastra pastorala, iubiti parinti slujitori ai sfintelor
altare si frati crestini, va rog din suflet impreuna cu Sfantul
Apostol Pavel: "sa umblati cu vrednicie, potrivit chemarii cu care ati
fost chemati" (Efes. 4, 1).
Aceste cuvinte ne-au calauzit pasii si in rastimpul de dupa decembrie
1989, binecuvantata vreme de restaurare a libertatii. Astfel, acest
crez sfant ne-a insufletit si indrumat spre ajutorarea semenilor
aflati in suferinta - orfani, bolnavi, batrani parasiti - , acei
"frati prea mici" ai Domnului (Matei 25, 40), pentru care slujire fiii
Bisericii noastre stramosesti au oferit in cursul anului trecut peste
116 miliarde de lei. Nu spre lauda cuiva marturisim aceste fapte, ci
spre lauda lui Dumnezeu si a Bisericii noastre dreptmaritoare. Aceeasi
reinsufletire a lucrarii noastre misionare a facut ca in tara si chiar
la comunitatile romanesti din afara granitelor ei sa se zideasca in
acesti ani de libertate sute de sfinte locasuri: biserici, catedrale,
manastiri si schituri.
Din acelasi izvor al luminii Invierii a luat indemn si pururea
pomenitul, de vie memorie, cel dintai Patriarh al Bisericii noastre,
Miron Cristea, care, vazand ca Biserica Ortodoxa Romana, desi inaltata
in anul 1925 la rangul de Patriarhie, nu are biserica patriarhala, a
luat initiativa inaltarii "Catedralei Mantuirii Neamului". Vitregia
vremurilor l-a impiedicat sa inceapa aceasta lucrare, savarsirea ei
fiind lasata ca sfanta datorie urmasilor sai. Luand aminte la
implinirea acestui testament spiritual cu valoare sfanta, la
propunerea noastra, Sfantul Sinod al Bisericii noastre si Adunarea
Nationala Bisericeasca au hotarat sa purcedem la definitivarea
formelor de incepere a lucrarilor de amplasare si zidire a acestui
Sfant Locas.
Cel ce a biruit moartea si ne-a facut partasi acestei bucurii ce se
impleteste cu cea a Sfintelor Pasti - impartasita anul acesta de
intreaga crestinatate - , ne-a ajutat, dupa multe si grele eforturi,
sa dobandim terenul ocupat in prezent de monumentul eroilor comunisti,
dezafectat. Pe acest teren se va inalta Catedrala Patriarhala, in
apropierea "Mormantului Eroului Necunoscut" din Parcul Carol, spre a
ramane alaturi, cu valoare de Simbol, in nemurirea neamului nostru. De
aceea hramul catedralei este "Inaltarea Domnului", zi nationala de
pomenire a eroilor, si "Sfantul Apostol Andrei", Parintele spiritual
al credinciosilor ortodocsi romani. Cu lacrimi de bucurie va rog,
iubitii mei frati si surori in Domnul Hristos, sa rugam pe Dumnezeu,
Cel in Treime laudat, sa ne ajute sa ducem la indeplinire aceasta
nazuinta sfanta.
Punandu-va la inima aceste ganduri si parintesti indemnuri, rog pe
"Dumnezeul pacii, Cel ce L-a sculat din morti pe Domnul nostru Iisus,
Marele Pastor al oilor prin sangele unui testament vesnic, sa va
inzestreze cu tot ceea ce este bun spre a-I face voia, lucrand intru
noi ceea ce e bine placut inaintea Lui, prin Iisus Hristos, Caruia
fie-I slava in vecii vecilor!" (Evrei 13, 20-21). De aici, din
resedinta Sfintei noastre Patriarhii, luand lumina din Lumina Invierii
ce straluceste in candela Paraclisului Sfantul Gheorghe, va urez
tuturor sanatate si pace, vestindu-va cu sfanta imbratisare:
Hristos a inviat!
Al vostru parinte duhovnicesc, pururi rugator catre Prea Sfanta Treime,
+ T E O C T I S T
ARHIEPISCOP AL BUCURESTILOR,
MITROPOLIT AL MUNTENIEI SI DOBROGEI,
LOCTIITOR AL CEZAREEI CAPADOCIEI
SI
PATRIARH AL BISERICII ORTODOXE ROMANE
Note:
1. Triod, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2001, p. 153.
2. Penticostar, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1988, p. 27.
3. Triod, ed. cit, p. 217.
4. Omilii la Facere, XLVII, trad. de Pr. D. Fecioru, col. P.S.B., vol. 22, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1989, p.153.