Pastorala de Pasti din 2002, a I.P.S. Daniel al Moldovei si Bucovinei

30 aprilie 2002
Pastorala de Paşte 2002
Învierea lui Hristos - Lumina Sfântului Botez

+ DANIEL

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOP AL IASILOR
SI MITROPOLIT AL MOLDOVEI SI BUCOVINEI

PREA CUCERNICULUI CLER, PREA CUVIOSULUI
CIN MONAHAL SI PREA IUBITILOR CREDINCIOSI DIN ARHIEPISCOPIA IASILOR: HAR, MILA SI PACE DE LA HRISTOS DOMNUL,
IAR DE LA NOI PARINTESTI BINECUVÂNTARI!

Nu ştiţi că toţi câţi în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii.
(Romani 6, 3-4)

Hristos a înviat!

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii ne învaţă că între Taina Morţii şi Învierii lui Hristos şi Taina Botezului creştinilor este o legătură spirituală sfântă şi de viaţă făcătoare. Lumina şi puterea Învierii lui Hristos sunt lumina şi puterea Sfântului Botez. De aceea, în Biserica primelor veacuri, Botezul creştinilor adulţi se săvârşea în noaptea de Paşti, fiind numit şi luminare, iar cei botezaţi se numeau luminaţi1; ei purtau haine albe în toată săptămâna de după Paşti, numită şi Săptămâna luminată. Locul unde erau botezaţi catehumenii sau candidaţii la botez era apa curgătoare sau locaşurile special construite numite baptisterion (baptisteriu) sau photisterion, adică luminător. Fântâna sau bazinul din baptisteriu se numea colimvitră. Baptisteriile din primele şase veacuri creştine aveau formă pătrată, rotundă, hexagonală (cu şase laturi) sau octogonală (cu opt laturi). Baptisteriile hexagonale şi octogonale aminteau dimensiunea pascală a Sfântului Botez ca participare la moartea şi învierea lui Hristos, Care a murit în ziua a şasea (Vineri) şi a înviat în ziua a opta (Duminică). Fântâna din baptisteriu avea adesea formă de Cruce, pentru că Sfânta Cruce este deodată simbolul Paştelui Sfintelor Patimi ale lui Hristos şi al Paştelui Învierii lui Hristos2. De aceea, Biserica exclamă în fiecare Duminică la Utrenie: Iată, prin Cruce a venit bucurie la toată lumea!.
Taina Botezului, în dimensiunea sa pascală, a fost prefigurată în Vechiul Testament atât prin Noe, care a fost salvat de potop prin corabia - simbol al Bisericii (Facerea, cap. 6-9; cf. I Petru 3, 20-21), cât şi prin ieşirea poporului ales din robia Egiptului, trecerea prin Marea Roşie (Ieşirea 12, 1-51 şi 13, 1-16; cf. I Cor. 10, 1-2) şi apoi trecerea prin Iordan (Iosua 4, 1-10) şi intrarea în Tara Făgăduinţei3.
Înţelesul adânc şi tainic al Botezului creştin ca moarte şi înviere împreună cu Hristos este temeiul întregii vieţi creştine.
Moartea a venit în lume ca urmare a păcatului neascultării lui Adam faţă de Dumnezeu, izvorul vieţii sale (Romani 5, 17-19). Omul însă nu a căzut în păcat din proprie iniţiativă ci pentru că a fost înşelat de diavolul (Facerea 3, 1-6, 13, 24; II Cor. 11, 3; Ioan 8, 44). De aceea, Hristos, Noul Adam, îndată după botezul Său în Iordan, se luptă cu ispitele lăcomiei ce vin de la diavol: ispita de a înlocui pe Dumnezeu cu lumea materială, ca fiind singura şi ultima realitate; ispita de a stăpâni lumea exterioară, pierzându-şi libertatea spirituală interioară care vine din comuniunea cu Dumnezeu; şi ispita slavei deşarte sau a autoafirmării şi a existenţei narcisiste (Matei 4, 1-11; Marcu 1, 13; Luca 4, 2-13).
Iar în partea finală a vieţii Sale pământeşti, Hristos, Noul Adam, respinge ispitele durerii, care vin de la puterile demonice, care, prin intermediul oamenilor care Îl urau pe nedrept pe Hristos, încercau astfel să-L facă să cadă din ascultarea faţă de Dumnezeu şi din iubirea faţă de oameni. Însă, prin ascultare faţă de Dumnezeu până la moarte: Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu (Luca 23, 46; Filipeni 2, 4-10; Romani 5, 19) şi prin iertarea duşmanilor Săi (Luca 23, 34), Hristos Domnul a biruit puterile demonice, le-a dat de ocară în văzul tuturor, biruind asupra lor prin cruce (Coloseni 2, 15), transformând astfel moartea ca plată a păcatului neascultării şi ca existenţă egoistă a omului căzut, în moarte - dăruire de Sine lui Dumnezeu şi oamenilor prin iubire jertfelnică.
Acesta este înţelesul tainic al Paştelui ca trecere de la moartea lui Adam - despărţire de Dumnezeu - la moartea lui Hristos - făcătoare de comuniune şi de viaţă. Acest înţeles este lumina tainică a Troparului Învierii: Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând. Păcatul şi deci moartea spirituală a omului este despărţirea lui de Dumnezeu - Izvorul vieţii veşnice. De la această moarte se trage şi moartea trupului. În Hristos însă iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni a fost mai tare decât teama de moartea fizică. De aceea, Crucea lui Hristos este numită de către Sfântul Apostol Pavel puterea lui Dumnezeu (I Cor. 1, 18).
Harul care se dă omului prin Botez este putere din puterea Crucii şi a Învierii lui Hristos. Astfel, Botezul este Taina prin care ne lepădăm de Satana şi ne unim cu Hristos. De aceea, cel ce doreşte să se boteze este întrebat: - Te lepezi de Satana? - Te uneşti cu Hristos? Iar el răspunde: - Mă lepăd de Satana! şi - Mă unesc cu Hristos!. Acest legământ sau acest vot baptismal este programul şi lupta creştinului pentru toată viaţa sa pe pământ. Prin Sfântul Botez se iartă păcatul strămoşesc şi toate păcatele făcute până la Botez, pentru că se trece de la existenţa fără Hristos, la viaţa cu Hristos şi în Hristos, Care a zis: Cel ce crede în Mine chiar dacă va muri (cu trupul) viu va fi (cu sufletul) (Ioan 11, 25).
Sfântul Ioan Gură de Aur compară crearea omului după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu în ziua a şasea de la facerea lumii cu crearea sau naşterea omului din nou prin Sfântul Botez şi zice: precum la creaţie pământul a slujit de materie şi Creatorul a făcut tot restul, acum la fel, apa slujeşte de materie, şi harul Duhului Sfânt face tot restul; atunci omul a primit suflet şi viaţă (Facerea 2, 7); acum este umplut de Duh viu (I Corinteni 15, 45) ş...ţ Altădată omul n-a fost format decât după crearea lumii, acum dimpotrivă, omul nou este creat înainte de creaţie, căci el este renăscut primul, apoi el transformă lumea. ş...ţ Atunci Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, acum l-a unit cu Sine. Atunci i-a poruncit să stăpânească peste peşti şi peste toate animalele, acum el e creat în ziua întâi (Ziua Învierii n.n.), şi de la început, şi cu lumina prin care toată lumea vede că tot ce s-a făcut în a doua creaţie primeşte o viaţă mai bună şi o viaţă care nu se va sfârşi niciodată4.

Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,

Întrucât la Botezul Domnului în apele Iordanului, Tatăl a mărturisit că Iisus Hristos, Dumnezeu - Omul, este Fiul Său Cel iubit, iar Duhul Sfânt a întărit acest cuvânt adevărat al Tatălui (Matei 3, 13-17), Botezul nostru se face în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, pentru a arăta că prin Botezul în apă şi în Duh omul reface legătura sa de iubire cu Sfânta Treime, după al Cărei chip a fost creat el când a zis Dumnezeu: Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră (Facerea 1, 26).
Prin Botezul în apă şi în Duhul Sfânt noi ne unim cu întreaga Sfântă Treime, devenim părtaşi ai vieţii veşnice a Fiului lui Dumnezeu răstignit şi înviat din morţi, intrăm în Împărăţia cerurilor, pentru a ne bucura împreună cu El de iubirea lui Dumnezeu Tatăl.
Botezul pune pe primitorul lui în relaţie intimă nu numai cu Hristos, ci cu întreaga Sfântă Treime, căci Hristos este Fiul Tatălui şi ne face şi pe noi, în Sine, fii ai Tatălui, eliberându-ne de robia stihiilor impersonale şi a patimilor5.
Aşadar, prin Botez, ca unire cu Hristos Cel răstignit şi înviat, primim nu numai iertarea păcatelor, ci şi harul înfierii, pentru că celor câţi L-au primit (pe Hristos), care cred în Numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu
s-au născut (Ioan 1, 12-13).
După cum Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om, prin Botez omul se renaşte de la Duhul Sfânt şi din apă, pentru a deveni fiu al lui Dumnezeu după har şi moştenitor al Împărăţiei cerurilor (Ioan 3, 5-6).
Apa Botezului a fost numită de unii Sfinţi Părinţi nu numai icoană a mormântului lui Hristos ci şi sânul maternal al Bisericii, din care se nasc fiii ei duhovniceşti, după chipul maternităţii Fecioarei Maria6.
În Botez, zice Teodor de Mopsuestia, apa devine un sân pentru cel care se naşte, iar harul Duhului (Sfânt) formează pe cel care este botezat pentru a doua naştere7.
Cei care, în Biserică, lucrează împreună cu Duhul Sfânt la formarea de fii şi fiice duhovniceşti şi fraţi devin părinţi duhovniceşti; aceştia sunt în primul rând preoţii şi naşii care botează precum şi toţi duhovnicii şi învăţătorii care trăiesc Sfântul Botez ca viaţă în Hristos şi viaţă în Duhul Sfânt. Ei înţeleg că înfierea baptismală are ca ţintă învierea omului din păcat şi pregătirea lui pentru învierea cea de obşte şi pentru viaţa veşnică. De aceea, în Simbolul credinţei, rostit de trei ori la Botez, după ce mărturisim credinţa în Sfânta Treime şi în Biserică, adăugăm: Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor şi aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie.
Aşadar mare şi sfântă este înfierea duhovnicească care duce la înviere şi viaţa de veci. Fericiţi sunt părinţii care dau naştere la copii şi apoi îi botează ca să devină în Hristos fii ai lui Dumnezeu după har şi fii duhovniceşti ai Bisericii, pentru ca în Duhul Sfânt să poată numi Tată pe Dumnezeul Cel ceresc (Romani 8, 16; Galateni 4, 6) şi să rostească în tot timpul vieţii lor rugăciunea Tatăl nostru, să trăiască pururea bucuria pascală de a simţi în viaţa lor cum lucrează harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh (II Corinteni 13, 13).
Astfel, viaţa creştină este o cultivare şi o rodire permanentă a darurilor Duhului Sfânt primite la Botez, când cel botezat a fost uns de către preot cu Sfântul şi Marele Mir, zicând: pecetea darurilor Duhului Sfânt.
Prin credinţă şi prin harul Sfântului Duh primit la Sfântul Botez, Hristos locuieşte în inimile celor botezaţi (Efeseni 3, 17-18) şi îi pregăteşte pentru învierea cea de obşte şi pentru viaţa veşnică (Romani 6, 22-23; Ioan 6, 40 şi 47).

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Astăzi Mântuitorul Iisus Hristos ne spune ca şi odinioară lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi (Matei 19, 14; Marcu 10, 14; Luca 18, 16).
De aceea Biserica botează şi copiii care-i aparţin prin intermediul fie al părinţilor lor, fie al naşilor responsabili şi care, cu alte cuvinte, sunt aduşi la Botez din interiorul comunităţii credincioşilor8.
Credinţa copiilor este inspirată şi susţinută de credinţa şi iubirea părinţilor pentru ei. Credinţa lor este dorinţa de a fi iubiţi şi de a iubi. Când Biserica le arată iubirea lui Hristos pentru ei, ei devin icoane de nevinovăţie şi bunătate care ne conduc spre împărăţia cerurilor (Matei 18, 3; 19, 14; Luca 18, 16).
Cei care nu botează copiii îi lipsesc de harul înfierii duhovniceşti, de bucuria de a se împărtăşi din viaţa lui Hristos Cel înviat şi a Bisericii Sale, de frumuseţea legăturii lor liturgice cu Sfânta Treime, Care locuieşte prin har în cei botezaţi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi unşi cu Sfântul şi Marele Mir ca să poată creşte nu numai biologic, ci şi teologic, adică duhovniceşte, ca cetăţeni ai Împărăţiei cerurilor.
De asemenea, părinţii şi naşii care botează copiii, dar uită să-i crească în credinţă şi să poarte de grijă de mântuirea lor, poartă o mare răspundere.
Astăzi este nevoie să cunoaştem mai mult ce înseamnă a fi botezat, ce înseamnă a fi creştin, a purta numele lui Hristos, adică a fi uns cu Duhul Sfânt.
Slujba Sfântului Botez trebuie citită de către noi în fiecare an, ca să înţelegem ce au spus părinţii şi naşii pentru noi când am fost botezaţi, copii fiind; când s-au rugat preotul şi toată Biserica pentru fiecare primitor al Botezului: ca să fie vrednic de împărăţia cea nestricăcioasă, să se arate el fiu al luminii şi moştenitor al veşnicelor bunătăţi, să se facă el împreună sădit şi părtaş morţii şi învierii lui Hristos, să-şi păzească el haina botezului şi logodirea Duhului neîntinată şi fără prihană în ziua cea înfricoşătoare a lui Hristos, să se facă lui apa aceasta haină a naşterii de-a doua spre iertarea păcatelor şi spre îmbrăcăminte în nestricăciune9. Iar preotul citeşte pentru sine însuşi o rugăciune specială către Dumnezeu Tatăl pentru a se învrednici ca să slujească Taina Sfântului Botez: şi mă întăreşte spre slujba acestei Taine mari şi cereşti. Si fă să ia chip Hristosul Tău în acesta care se va naşte din nou prin a mea nevrednicie şi-l zideşte pe dânsul pe temelia Apostolilor şi proorocilor Tăi; şi nu-l surpa, ci sădeşte-l pe dânsul sădire a adevărului în Sfânta Ta sobornicească şi apostolească Biserică şi să nu-l smulgi, ca, sporind el în dreapta credinţă, să se slăvească şi printr-însul preasfânt numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin10.
În altă rugăciune se cere: Stăpâne a toate, arată apa aceasta apă de izbăvire, apă de sfinţire, curăţie trupului şi sufletului, dezlegare de legături, iertare păcatelor, luminare sufletului, baie de a doua naştere, înnoire duhului, har de înfiere, îmbrăcăminte de nestricăciune, izvor de viaţă ş...ţ. Arată-Te, Doamne, în apa aceasta şi dă acestuia ce se botează să se schimbe prin ea, să lepede pe omul cel vechi, stricat de poftele înşelăciunii, şi să se îmbrace în cel nou, care este înnoit după chipul Ziditorului său, ca, fiind împreună sădit cu asemănarea morţii Tale prin Botez, să se facă părtaş Învierii Tale şi, păzind darul Sfântului Tău Duh şi sporind aşezământul harului, să ia plata chemării celei de sus şi să se numere cu cei întâi născuţi înscrişi în cer, întru Tine, Dumnezeul şi Domnul nostru Iisus Hristos11.
Câtă bogăţie spirituală cuprind aceste rugăciuni sfinte! Cât de mari binecuvântări aduc ele când sunt citite şi ascultate cu credinţă şi evlavie, cu frică de Dumnezeu şi cu dragoste!
După primirea Tainei Sfântului Botez şi a Tainei Mirungerii, celui de curând botezat şi miruns cu Sfântul şi Marele Mir i se spune: Îndreptatu-te-ai, luminatu-te-ai, sfinţitu-te-ai, spălatu-te-ai... şi apoi botezatu-te-ai, luminatu-te-ai, miruitu-te-ai, sfinţitu-te-ai, spălatu-te-ai în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh12.
Prin aceasta se arată taina omului renăscut din apă şi din Duh Sfânt, pentru a slăvi pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh în toată viaţa sa. De aceea, Biserica, fiind adunarea celor botezaţi în iubirea Sfintei Treimi, laudă neîncetat în slujbele ei Sfânta Treime şi se îndreaptă, mai ales prin sfinţii ei, către Înviere, sărbătorind în fiecare primă zi a săptămânii, adică Duminica, taina Învierii lui Hristos pe Care-L avem în inimile noastre de la Botezul din apă şi din Duhul Sfânt.
Să rugăm, aşadar, pe Hristos Domnul să ne ajute să trăim în toată viaţa noastră bucuria Botezului ca bucurie a învierii sufletului nostru din păcat şi să facem roditoare darurile Sfântului Duh primite în Sfântul Botez. Iar roadele Sfântului Duh sunt: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege - zice Sfântul Apostol Pavel (Galateni 5, 22).
Să arătăm cât mai mult în jurul nostru aceste roade ale Sfântului Botez! Să aducem bucurie acolo unde este întristare! Să ajutăm pe cei căzuţi să se ridice! Să întărim pe cei slabi! Să hrănim cât putem pe cei flămânzi material şi spiritual! Să socotim pe fiecare om ca fiind o făclie de Paşti, care aude din partea noastră salutul unui sfânt de odinioară: Bucuria mea, Hristos a înviat!.

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

În lumina Învierii vă anunţăm cu bucurie multă că anul acesta, în octombrie, de hramul Sfintei Cuvioase Maicii noastre Parascheva, cea mult folositoare, vom serba 360 de ani de când, în 1642, s-a ţinut la Iaşi Sinodul ortodox care a diortosit şi tradus din limba latină în limba greacă Mărturisirea de credinţă a marelui ierarh de origine română Sfântul Petru Movilă, Mitropolitul Kievului. Această mărturisire a fost apoi aprobată de Sinodul Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol în 1643 şi apoi de Patriarhiile apostolice de Alexandria, Antiohia şi Ierusalim şi a devenit Mărturisirea de credinţă a întregii Ortodoxii.
Cu acel prilej, va fi proclamată solemn canonizarea Sfântului Petru Movilă, făcută de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene în 1996, apoi recunoscută şi de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în 1997. Mai mult, în luna martie anul acesta, Sfântul Sinod al Bisericii noastre a aprobat icoana, troparul şi sinaxarul Sf. Petru Movilă şi a fixat ca dată de pomenire a sa ziua de 22 decembrie a fiecărui an, zi în care marele ierarh a trecut la viaţa veşnică (22 decembrie 1646).
Tot cu prilejul hramului Sfintei Parascheva, vom primi la Iaşi, venind de la Marsilia, din Franţa, pentru zece zile (10-19 octombrie) moaştele Sfântului Ioan Casian, primul mare teolog al pământului românesc. Sfântul Ioan Casian (360-435), om de mare evlavie şi cultură teologică, ucenic (diacon) al Sfântului Ioan Gură de Aur, a întărit cu scrierile lui şi cu organizarea practică monahismul nu numai în Orient, ci şi în Occident, în Franţa, la Marsilia, unde se află acum moaştele lui, în biserica Sfântului Victor. Acest Părinte al Bisericii universale nedespărţite, misionar al comuniunii frăţeşti dintre Biserica greacă şi cea latină, poate fi proclamat şi invocat ca ocrotitor al monahismului românesc şi al culturii creştine din România.
De Sfintele Sărbători ale Sfintelor Paşti, vă adresăm tuturor părinteşti şi frăţeşti doriri de sănătate şi mântuire, de pace şi bucurie, dimpreună cu salutul pascal: Hristos a înviat!.

Al vostru către Hristos Domnul rugător,
DANIEL
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

1 Cf. A.-G. Hamman, Le Baptęme d'apres les Peres de l'Eglise, Editions Migne, 1995, p. 19-20.
2 Cu privire la baptisterii, vezi Dr. Badea Cireşeanu, Tezaur liturgic, Bucureşti, 1911, Tomul II, p. 150-155; şi o prezentare mai actuală a lui Everett Ferguson, art. Baptistery, în Encyclopedia of Early Christianity, second edition, Garland Publishing Inc., New York and London, 1998, p. 164-165.
3 Despre interpretarea patristică a acestor simboluri, vezi Lothar Heiser, Die Taufe in der orthodoxen Kirche, Paulinus-Verlag, Trier, 1987, p. 143-199.
4 Sf. Ioan Gură de Aur, Comentar la Evanghelia de la Ioan, trad. Gh. Băbuţ, Editura Pelerinul Român, Oradea, 1998, p. 121.
5 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, Ediţia a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR, Bucureşti, 1997, vol. III, p. 42.
6 Vezi Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheza 20, 4; Didim cel Orb, Despre Sfânta Treime, II, 13; cf. A. Hamman, art. Baptęme în Dictionnaire encyclopédique du Christianisme ancien, Paris, Cerf, 1990, p. 333.
7 Teodor de Mopsuestia, Omilii catehetice, 14, 9; cf. Olivier Clément, Sources. Les mystiques chrétiens des origines. Textes et commentaires, Paris, Stock, 1992, p. 95.
8 Alexander Schmemann, Din apă şi din Duh. Studiu liturgic al botezului, trad. I. Buga, Editura Symbol, Bucureşti, 1992, p. 60.
9 Slujba Sfântului Botez, Ectenia mare, Moliftelnic, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR, Bucureşti, 1998, p. 27.
10 Ibidem, p. 28-29.
11 Ibidem, p. 30-31.
12 Ibidem, p. 37.

Dată în reşedinţa noastră mitropolitană din Iaşi, la praznicul Învierii Domnului, anul 2002.