Folclor pascal

Pastele mic. A doua duminica dupa Paste, in duminica Tomii, in popor se crede ca este Pastele mic sau Matcalaul. In aceasta zi exista obiceiul prin unele parti ca tinerii sa se "lege frati". Aceasta se poate face "pe singe", "pe pai", "pe datul miinilor", "pe par" etc. La "fratia" "pe par" cei doi (ce vor sa de vina frati sau surate unul cu altul) ingroapa cite un fir de par, pe care si-l smulg din cap, intr-un loc stiut numai de ei doi.

Pastele blajinilor. In cele mai multe locuri, mai ales in nordul Moldovei, in duminica Tomei se considera ca este Pastele blajinilor sau al Rohmanilor. Blajinii sint un popor care traiesc departe pe un ostrov pe unde trece apa Simbetei sau chiar sub pamint, linga rai. Ei ar fi cei care, atunci cind Moise a despartit Marea Rosie sa treaca evreii, n-au mai apucat sa iasa. Acestia sint niste oamenii foarte evlaviosi si, evident, blajini. Rohmanii se intilnesc cu femeile lor numai o data pe an, de Paste. Numai ca, ei nestiind sa calculeze cind cade acesta, femeile romanilor arunca coji de oua rosii in riuri pentru a le da de veste ca e Pastele.

Pastele cailor. In popor expresia "la Pastele cailor" nu avea intelesul pe care l-a capatat in zilele noastre, si anume cel de "niciodata", ci insemna "alta data" sau "foarte rar". Se spune ca, atunci cind Maica Domnului l-a nascut pe Iisus in iesle, pe cit de linistiti erau boii, pe atit de galagiosi erau caii. De aceea Maica Precista le-a harazit sa nu se sature de mincare decit o data pe an, la Inaltare. Atunci este Pastele lor.